NE-AU RAMAS DOAR PARASTASELE

O proaspătă măsură fiscal-financiară “reglementează” (dacă se poate chema reglementare orice măsură de spoliere naţională), regimul taxării cadourilor primite la nuntă. Notaţi bine: Nu a nunţilor cu dar, nu a meschinăriei la care au condus nevoile şi afacerismul unor tradiţii mahalageşti la case mici şi, mai ales la case mai mari, cu cât mai mari, cu atât mai înrăite în lauda prin aruncatul cu bani. Aşadar, nu a taxării aceleia, poate justificabile pentru administratorii bugetari lipsiţi de Dumnezeu, când lăutarul se transformă-n agent fiscal şi, cu riscul de-aţi sta sarmaua-n gât, strigă: “Atenţie, vine pilafu, pregătiţi daru!”... Aşadar, nu a nunţii privite ca afacere bănească, în ciuda faptului că tradiţia o consideră un sprijin firesc al obştei pentru noua familie. Ci a “taxării cadourilor primite la nunţi”, adicătelea a celui mai creştinesc şi mai omenos obicei al oamenilor care s-au văzut la casele lor, de a ajuta, fiecare cu ce obiect poate, amenajarea unui nou cămin şi instalarea unei noi familii în obştea socială care sărbătoreşte această bucurie.

Atenţie nuntaşi: Renunţaţi de acum înainte la civilizatul obicei de a rupe eticheta care înscrie valoarea obiectului dăruit! Ba, mai mult decât atât: ataşaţi factura şi orice alt act justificativ sau chiar cere-i-le în dublu exemplar, unul pentru însurăţeii care vor avea de dat socoteală şi altul pentru voi, în eventualitatea că vi se va cere socoteală, sau mărturie, sau ce naiba vor mai inventa finanţiştii care cârpesc la buget cu peticile putreziciunii gândirii lor!... Evaluaţi curca, dacă o luaţi din curtea voastră c a s-o naturalizaţi în curtea familiei nou întemeiate şi aveţi grijă să cântăriţi în poarta nunţii purcelul pe care-l duceţi cadou!... Dacă duceţi oale sau crătiţi, sau macaturi cu răpirea din serai, nu le luaţi de la ţiganii marchitani, că ăia nu umblă pe străzi cu casa de marcat la ei, iar dacă vreţi să dăruiţi aragaze, frigidere sau roboţi de bucătărie, plătiţi şi asigurarea de bunuri pentru o eventuală confiscare la care vor proceda organele de control!... Iar, dacă aveţi nenorocita comoditate să mergeţi la voi cu plicul de bani, aveţi grijă să faceţi corect monetarul, să ataşaţi un formular special pentru venitul global, să aveţi exemplarul roz după ordinul de plată sau să cereţi factură şi chitanţă de încasare personalizate cu numărul certificatului de căsătorie, înscrierea în registrul parohial şi numele naşilor scris citeţ, împreună cu codul lor fiscal sau, măcar, numărul de la poartă!

Iar, cea mai importantă regulă: Uitaţi cu desăvârşire tradiţionala urare “Casă de piatră!”, pentru că aşa ceva se impozitează la cote maxime. Nu ziceţi nici măcar “de cărămidă”, pentru că şi acolo impozitul este foarte mare!... Bâlbâiţi ceva în legătură cu “lemnul”, dar şi ăla în limitele cotei aprobate din pădure sau, mai bine “rumeguş, pefele, gips-carton” ori alte prefabricate ieftine din categoria lutului cu bălegar, sau a cântecului lui Benone Sinulescu “”M-am născut într-un bordei/ Învelit cu paie”... Şi, bine-nţels, nu pomeniţi nimic de branşamente la gaze sau alte servicii la care abuzează ăşti cu abonamentele, câtă vreme e limpede că, cel puţin în primul an de căsnicie, cotele lor de încălzire vor fi asigurate prin aspirina săracului!

Încolo, nu mai am ce sfaturi să vă dau pentru că s-ar putea ca, orice sfat al meu, să provoace noi idei de impozitare la finaţiştii care nu mai ştiu ce să taie din nevoile noastre ca să cârpească la promisiunile făcute electoral.

Oricum, ţineţi pe şest şi până la noi măsuri, practicaţi din plin parastasele... Dar nu gândiţi cu păcat, pentru că eu nu fac nici un fel de aluzie la parastasul cu dar!... Eu vă sfătuiesc doar să vă grăbiţi, până nu le va veni ideea ca, nu pomenitul, că lui nu mai au cum să-i ia taxe, dar cei veniţi să-l pomenească, ar trebui să plătească un impozit pentru strachina şi lumânarea cu care se duc acasă întru iertarea păcatelor celui trecut!

Practicaţi, aşadar, parastasele rugându-vă, în acelaşi timp, şi pentru iertarea păcatelor celor care nu vor deloc să ne ierte de impozitele care le trec prin cap!

Corneliu LEU