NE-AU RAMAS DOAR PARASTASELE

O proaspătă măsură fiscal-financiar㠓reglementeaz㔠(dacă se poate chema reglementare orice măsură de spoliere națională), regimul taxării cadourilor primite la nuntă. Notați bine: Nu a nunților cu dar, nu a meschinăriei la care au condus nevoile și afacerismul unor tradiții mahalagești la case mici și, mai ales la case mai mari, cu cât mai mari, cu atât mai înrăite în lauda prin aruncatul cu bani. Așadar, nu a taxării aceleia, poate justificabile pentru administratorii bugetari lipsiți de Dumnezeu, când lăutarul se transformă-n agent fiscal și, cu riscul de-ați sta sarmaua-n gât, strigă: “Atenție, vine pilafu, pregătiți daru!”... Așadar, nu a nunții privite ca afacere bănească, în ciuda faptului că tradiția o consideră un sprijin firesc al obștei pentru noua familie. Ci a “taxării cadourilor primite la nunți”, adicătelea a celui mai creștinesc și mai omenos obicei al oamenilor care s-au văzut la casele lor, de a ajuta, fiecare cu ce obiect poate, amenajarea unui nou cămin și instalarea unei noi familii în obștea socială care sărbătorește această bucurie.

Atenție nuntași: Renunțați de acum înainte la civilizatul obicei de a rupe eticheta care înscrie valoarea obiectului dăruit! Ba, mai mult decât atât: atașați factura și orice alt act justificativ sau chiar cere-i-le în dublu exemplar, unul pentru însurățeii care vor avea de dat socoteală și altul pentru voi, în eventualitatea că vi se va cere socoteală, sau mărturie, sau ce naiba vor mai inventa finanțiștii care cârpesc la buget cu peticile putreziciunii gândirii lor!... Evaluați curca, dacă o luați din curtea voastră c a s-o naturalizați în curtea familiei nou întemeiate și aveți grijă să cântăriți în poarta nunții purcelul pe care-l duceți cadou!... Dacă duceți oale sau crătiți, sau macaturi cu răpirea din serai, nu le luați de la țiganii marchitani, că ăia nu umblă pe străzi cu casa de marcat la ei, iar dacă vreți să dăruiți aragaze, frigidere sau roboți de bucătărie, plătiți și asigurarea de bunuri pentru o eventuală confiscare la care vor proceda organele de control!... Iar, dacă aveți nenorocita comoditate să mergeți la voi cu plicul de bani, aveți grijă să faceți corect monetarul, să atașați un formular special pentru venitul global, să aveți exemplarul roz după ordinul de plată sau să cereți factură și chitanță de încasare personalizate cu numărul certificatului de căsătorie, înscrierea în registrul parohial și numele nașilor scris citeț, împreună cu codul lor fiscal sau, măcar, numărul de la poartă!

Iar, cea mai importantă regulă: Uitați cu desăvârșire tradiționala urare “Casă de piatră!”, pentru că așa ceva se impozitează la cote maxime. Nu ziceți nici măcar “de cărămidă”, pentru că și acolo impozitul este foarte mare!... Bâlbâiți ceva în legătură cu “lemnul”, dar și ăla în limitele cotei aprobate din pădure sau, mai bine “rumeguș, pefele, gips-carton” ori alte prefabricate ieftine din categoria lutului cu bălegar, sau a cântecului lui Benone Sinulescu “”M-am născut într-un bordei/ Învelit cu paie”... Și, bine-nțels, nu pomeniți nimic de branșamente la gaze sau alte servicii la care abuzează ăști cu abonamentele, câtă vreme e limpede că, cel puțin în primul an de căsnicie, cotele lor de încălzire vor fi asigurate prin aspirina săracului!

Încolo, nu mai am ce sfaturi să vă dau pentru că s-ar putea ca, orice sfat al meu, să provoace noi idei de impozitare la finațiștii care nu mai știu ce să taie din nevoile noastre ca să cârpească la promisiunile făcute electoral.

Oricum, țineți pe șest și până la noi măsuri, practicați din plin parastasele... Dar nu gândiți cu păcat, pentru că eu nu fac nici un fel de aluzie la parastasul cu dar!...  Eu vă sfătuiesc doar să vă grăbiți, până nu le va veni ideea ca, nu pomenitul, că lui nu mai au cum să-i ia taxe, dar cei veniți să-l pomenească, ar trebui să plătească un impozit pentru strachina și lumânarea cu care se duc acasă întru iertarea păcatelor celui trecut!

Practicați, așadar, parastasele rugându-vă, în același timp, și pentru iertarea păcatelor celor care nu vor deloc să ne ierte de impozitele care le trec prin cap!

 

Corneliu LEU